Sunt un alcoolic anonim din Târgu Mureş. Sufăr de boala numită alcoolism, o boală pe cât de complexă, pe atât de gravă. Alcoolismul este de secole un flagel al omenirii. În ultimul timp a luat proporţii îngrijorătoare şi la nivelul ţării noastre. În România după unele statistici există aproximativ 1600 de alcoolici declaraţi, dar numărul celor care suferă indirect de pe urma lor este mult mai mare. Alcoolismul are cinci forme de pierdere a controlului: alfa, beta, gama, delta şi epsilon. Fiecare formă este de fapt tot o dependenţă de alcool, însă diferită.
Forma mea (gama) este una dintre cele mai periculoase. După consumarea primului pahar nu mă mai pot opri până nu ajung la beţie şi pierderea autocontrolului. Foarte mulţi dintre oamenii ajunşi alcoolici nu vor să recunoască asta, unii din mândrie, alţii din plăcerea de a bea în continuare. Cei mai mulţi nu recunosc şi nu vor să se trateze de ruşine, deşi nu este ruşinos să te tratezi ci mai ruşinos este să îţi negi boala de care suferi.
Din păcate în România oamenii care suferă de alcoolism sunt trataţi de societate cu indiferenţă deşi mulţi dintre ei sunt foarte talentaţi sau buni meseriaşi. Dacă am fi ajutaţi (pentru că singuri nu putem) şi nu ignoraţi şi respinşi de comunitate am putea deveni utili societăţii.
Niciodată nu se ştie când în urma unor neajunsuri, a stresului, a decepţiilor, eşecurilor în afaceri sau alte cauze, poţi ajunge la consumul de alcool şi apoi la dependenţa de el.
Eu am recidivat până acum de trei ori din diferite motive: sociale, eşec în afacere, decepţie în căsnicie urmată de divorţ şi singurătate.
Exemplul meu ar trebui să fie pentru mulţi imboldul la dorinţa şi voinţa de a renunţa la alcool.
Alcoolicul are o imaginaţie uluitoare. El, de cele mai multe ori, foloseşte toate tertipurile pentru a face rost de bani şi a-şi cumpăra cantitatea de alcool de care are nevoie.
De aceea aş dori din tot sufletul să-i rog pe aparţinători sau pe cei care sunt lângă cei bolnavi, să nu îi părăsească, să-i ajute, să le fie alături cu sfaturi şi îndrumări care să-i aducă la realitate şi să ajungă din nou pe „drumul cel bun”. Altfel familia va suferi şi, într-un fel sau altul, se va distruge şi ea.
Fac un apel, prin intermediul ziarului Actualitatea Mureşeană, ca toţi cei care suferă de această boală groaznică să apeleze în primul rând la un control psihiatric, la consilierea unui expert şi dacă este cazul la o internare într-o clinică de specialitate. Pentru mureşeni există Clinica de Psihiatrie II, unde un colectiv bine calificat vă asigură consiliere cu multă seriozitate, interes şi ataşament. Este indicată şi participarea, în fiecare zi de luni la „Sala de Zi” de al etajul II, la întâlnirile Asociaţiei Alcoolicilor Anonimi „Bufniţa”, care sunt foarte benefice.
După experienţa trăită în ultima perioadă, eu personal, îmi doresc cu tot dinadinsul să devin abstinent pentru toată viaţa şi vă doresc şi vouă, celor care suferiţi, acelaşi lucru. Din experienţa mea destul de îndelungată vă asigur că viaţa de abstinent este mult mai agreabilă decât cea de dependent.
E greu să reuşiţi singuri. Aveţi nevoie de ajutor.

Nota redactorului: Alcoolicul este la aproximativ 80cm de următoarea beţie. Lungimea braţului dintre el şi pahar. Ajutaţi-l să renunţe! Nu vă grăbiţi să aruncaţi cu piatra!

Nelu SABĂU, Actualitatea Mureşeană, România